Doamne, dă-mi seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba...
Curajul sa schimb ceea ce pot...
Şi înţelepciunea să le deosebesc...

Cum poate o persoană să înceteze să joace jocuri de noroc prin programul oferit de organizaţia Jucătorilor Anonimi?

Acest lucru este posibil prin schimbarea progresivă a personalităţii unui om, lucru care porneşte din interior. Rezultatele apar prin încrederea şi înţelegerea deplină a conceptelor ce stau la baza programului oferit de organizaţia JA.

În procesul de dobândire a acestei încrederi şi înţelegeri depline, nu există scurtături. Pentru a te vindeca de o dependenţă, chiar dacă aceasta este cea mai complicată, perfidă sau compulsivă, e nevoie de un efort susţinut. Sinceritatea, deschiderea şi disponibilitatea sunt elementele cheie în procesul nostru de recuperare.

1. Am recunoscut că sunt lipsit de putere în faţa jocurilor de noroc – că nu mai sunt stăpân pe viața mea.

Nu vă lăsaţi înşelaţi. Vi se cere să recunoaşteţi ATÂT CĂ sunteţi lipsiţi de putere în faţa jocurilor de noroc CÂT ŞI că viaţa voastră este de nestăpânit. Dacă recunoaşteţi doar unul dintre cele două aspecte înseamnă că negaţi dimensiunea problemei voastre.

M-am simţit imediat ca acasă şi, pentru prima dată în viaţa mea, alături de oameni cu care mă identificam, dar cu greu am înţeles semnificaţia acestui prim pas. A recunoaşte că sunt slab în faţa jocurilor de noroc era ceva normal, dar am ignorat cu desăvârşire partea a doua. Viaţa mea era cu siguranţă de nestăpânit acolo unde erau prezente jocurile de noroc, dar „viaţa mea” se referea la tot ce era pe lângă acestea, iar eul meu nu era gata să o recunoască . În orice caz, eu am venit să scap de jocurile de noroc, nu să devin un sfânt.

A durat mult până să recunosc faptul că viaţa mea era la fel de greu de stăpânit ca jocurile de noroc, dar după câteva săptămâni petrecute în JA, am ajuns să pot accepta acest lucru de bunăvoie.

RECUNOSC că sunt slab în faţa jocurilor de noroc
şi că dependenţa mea mi-a făcut viaţa de nestăpânit.

2. Am ajuns să cred că numai o putere mai mare decât mine mă poate face din nou să gândesc și să trăiesc normal.

Cu siguranţă ai mai încercat să te laşi de jocurile de noroc înainte, dar diferenţa de data aceasta este dorinţa de a accepta ajutorul. Sursa ajutorului încă nu îţi este clară, dar ia-ți inima-n dinți și oferă organizaţiei JA oportunitatea să îţi arate că funcţionează. Chiar dacă îţi este greu să accepţi acest pas pentru început, ai răbdare pentru că dacă vei frecventa constant aceste întâlniri vei ajunge în cele din urmă să accepţi situaţia.

Asta chiar nu are nicio logică! Jocurile de noroc erau ale mele. Cum poate ceva din afara mea să mă oprească să mai joc? Tot ce eu voiam era să mă opresc din jocurile de noroc, nu să vină cineva să îmi predice despre cum să îmi trăiesc viaţa.

M-am tot reîntors la acest pas pentru a-l înţelege. Într-un târziu, mi-a picat fisa. Ce trebuia să fac nu era nici complicat, nici dificil. Trebuia doar să rămân ancorat în căldura şi prietenia pe care am găsit-o în JA. Trebuia doar să îmi amintesc că numai dacă împărtăşesc cu ceilalţi voi reuşi să rezist tentaţiei în primele zile şi săptămâni. A trebuit să mă opresc din a mă mai împotrivi şi să încep să împărtăşesc experienţa mea cu ceilalţi.

ALUNGĂ teama şi singurătatea. Acceptă că
împărtăşirea experienţei tale cu alţii nu este un semn de slăbiciune.

3. Am luat decizia de a-mi lăsa voinţa şi viața în mâna acestei Puteri aşa cum o înţelege fiecare dintre noi.

Acest pas este posibil doar după ACCEPTAREA din Pasul unu şi VOINŢA din Pasul Doi. Dacă încă nu te poţi dărui în întregime organizaţiei JA, atunci priveşte înapoi la primii paşi şi vorbeşte despre reţinerile tale în cadrul întâlnirilor. Pentru o recuperare puternică e nevoie de o fundație puternică.

Decizii, decizii. Toată viaţa mea am fugit de ele, iar acum mi se cere să îmi dau viaţa unui lucru, dar despre ce era vorba?

Nu aveam nici cea mai vagă idee. Tot ce ştiam era că m-am oprit din jocurile de noroc pentru prima dată în viaţa mea prin faptul că am împărtăşit şi am ascultat la acea întâlnire JA. Problemele pe care le cauzasem nu dispăruseră, dar cu siguranţă exista CEVA din afara mea care mă ajuta în fiecare zi.

Aşa că, am riscat şi am decis să îi dau voie acestui CEVA să pătrundă în viaţa mea. Eram emoţionat şi eram pregătit să sufăr şi să fiu batjocorit, dar nu s-a întâmplat aşa .Tot ce a trebuit să fac a fost să iau o decizie. Nimic nu s-a schimbat în afară de atitudinea mea. Eram pe drumul cel dun!

DECIDE să laşi frâiele din mână şi să crezi
că poţi avea o viaţă mai bună prin intermediul Programului de Recuperare.

4. Am făcut o cercetare şi un nemilos inventar moral şi financiar al propriei persoane.

Aceste cuvinte sunt clare şi evidente, dar înspăimântătoare. Rezolvarea datoriilor acestor oameni este un aspect esențial și urgent. A-ţi face inventarul personal este o muncă pe viaţă care necesită onestitate. Acest lucru nu este uşor chiar şi pentru un jucător compulsiv care este în procesul de vindecare.

Cercetare. Nemilos. Moral. Aceste cuvinte ar fi trebuit să mă înspăimânte, dar în mod ciudat, nu au făcut-o. Recunoscusem că sunt neputincios când vine vorba să mă opresc din jocurile de noroc şi cu o oarecare reţinere am acceptat că întreaga mea viaţă este un fiasco. Am refuzat să mai alerg şi am luat acea decizie simplă să ofer organizaţiei JA o şansă. Şi se înţelegea de la sine că următorul pas era să mă uit la mine cu o mai mare atenţie.

Curând după aceea am învăţat că întocmirea inventarului este o activitate zilnică, la fel cum învăţam să stau departe de jocurile de noroc în fiecare zi. Aşa că, am împărţit inventarul în mai multe categorii: caracterul (atât defectele, cât şi calităţile), priorităţile şi responsabilităţile, sentimentele (bune şi rele), finanţele. Şi pe fiecare dintre acestea le-am împărţit în subcategorii. M-am ocupat mai întâi de cea mai uşoară parte, iar apoi de cea mai grea. De ce să mă ocup chiar de cea mai grea la început? Aveam o viaţă întreagă să lucrez la persoana mea.

De asemenea, mi-am dat seama (după ce m-am uitat la restul programului de recuperare) că acest pas ţine doar de procesul de a te uita. A face ceva în privinţa fiecărei probleme urmează mai târziu, în următorii CINCI paşi.

Deşi unele descoperiri despre propria mea persoană pot să fie foarte dureroase, indivizii sunt îndrumaţi cum să le facă faţă încet şi sigur.

UITĂ-TE  la tine şi la finanţele tale într-un mod realist.

5. Am admis față de mine și în fața altor persoane care este natura greşelilor mele.

La prima vedere, acest pas te înspăimântă şi te face să crezi că este imposibil de îndeplinit, la fel ca Pasul Patru, dar după ce înţelegi că nu trebuie să îţi recunoşti TOATE greşelile DINTR-O DATĂ, să îndeplineşti acest pas devine realizabil.

Nu încerca să sari peste acest pas doar pretinzând că nu găseşti persoana potrivită. Dacă întâmpini dificultăţi din acest punct de vedere, vorbeşte cu cineva din grupul tău sau cu îndrumătorul tău. Sau alege un prieten de nădejde, pe cineva pe care respecţi sau un specialist. Încearcă să eviţi un membru din familie sau partenerul de viaţă.

Prima dată am ales un prieten, dar trebuie să recunosc faptul că nu am avut curajul să îi mărturisesc totul, dar atunci nici nu obişnuiam să notez informaţiile în timp ce făceam inventarul. Însă, pe măsură ce am înaintat în alcătuirea inventarului, am devenit din ce în ce mai deschis. Eliberarea pe care am simţit-o de fiecare dată când „mi se lua o piatră de pe inimă” era minunată. Vechea zicală „o problemă împărtăşită e o problemă împărţită” era cu siguranţă valabilă pentru mine.

Un alt aspect important este faptul că nu am ales pe cineva care să fie rănit de mărturisirea vinei mele. Recuperarea este un proces anevoios şi parte a vindecării mele este acceptarea faptului că nu mă voi vindeca peste noapte. Întotdeauna mi-am dorit ca rezultatele să apară instant, iar acum învăţam că acest proces în sine era greoi.

ÎMPĂRTĂŞEŞTE cu cineva cea mai ascunsă slăbiciune.

6. Eram pregătit să renunţ la aceste defecte de caracter.

Este timpul să faci o recapitulare şi să vezi ce ai învăţat despre tine şi să fii gata pentru schimbare. Dacă ţi-ai făcut un inventar şi ai împărtăşit din el pe parcurs, atunci eşti pregătit să împărtăşeşti şi câteva din cele mai rele defecte de caracter. Acest pas nu necesită acţiune, dar este un moment foarte important în care trebuie să iei o decizie. Dacă nu crezi că eşti gata să mergi mai departe, nu ezita să te întorci înapoi şi să îţi refaci o parte din inventar şi să împărtăşeşti din trăirile tale. Recuperarea nu are termen-limită. Aceasta este un proces zilnic.

Eu mi-am început inventarul personal şi mi-am împărtăşit greşelile cu cineva, dar ce altceva mi se cerea SĂ FAC pentru a împlini acest pas?

Când m-am uitat înainte la pasul următor, mi-am dat seama că voi fi îndrumat încet înspre a-mi corecta greşelile pe care le făcusem. Acest pas este „o pauză” în care să reflectez asupra destăinuirilor mele şi să mă asigur că sunt gata de schimbare. Este oportunitatea prin care să îmi amintesc că doar dacă îmi mărturisesc defectele pot să mă distanţez de următorul pariu.

FII GATA să te schimbi.

7. I-am cerut cu smerenie lui Dumnezeu (aşa cum Îl înţelege fiecare dintre noi) să înlăture neajunsurile din viaţa mea.

Acesta este pasul în care ne mărturisim neajunsurile. Şi nu mă refer doar la defectele de caracter, ci la toate slăbiciunile tale. Dacă ai acceptat cu adevărat că umilinţa, sinceritatea şi mărturisirea sunt bazele vindecării tale, atunci acest pas este în favoarea ta.

Din nou sunt sfătuit că pot primi ajutor din partea acelui CEVA care este mai presus decât mine.

Cuvântul-cheie aici este „umilinţa”. În acest pas sunt încurajat să mă uit la lumea din afară şi să am compasiune şi toleranţă, să nu mă mai gândesc doar la mine. Doar dacă mă port responsabil şi onest pot să mă aştept ca neajunsurile mele să dispară. Dacă nu fac nimic pentru a mă ajuta eu pe mine, atunci nimic nu se va întâmpla cu mine.

LASĂ natura şi instinctele mai bune să lucreze în tine.

8. Am făcut o listă cu persoanele pe care le-am rănit şi sunt gata să îmi îndrept greşeala.

Acest pas ar trebui să includă atât persoanele care au fost rănite prin comportamentul rău, cât şi rănite din punct de vedere financiar. Nu uita pe nimeni de pe listă!

Acesta este un pas adesea înţeles greşit. Încă o dată sunt ajutat de autorii acestui program astfel încât să nu mă grăbesc. Acest pas îmi cere doar să fac o listă şi SĂ FIU GATA să îmi îndrept greşeala. Îndreptarea greşelilor vine mai târziu.

Am făcut liste noi în ultima perioadă – chiar şi după ce m-am ocupat de prima listă. Pe liste încep să apară nume noi, pe când cele vechi (de care ne vom ocupa în Pasul Nouă) încep să dispară.

FĂ O LISTĂ cu toţi oamenii pe care i-ai rănit.

9. Am îndreaptat, unde a fost posibil, greşelile săvârşite faţă de alţi oameni, mai puţin acolo unde acest lucru le-a fi dăunat lor sau altora.

Îndreaptă-ţi greşelile cât mai repede. Nu te folosi de expresia „cu excepţia” ca o scuză menită să te distragă de la datoriile tale sau daunele emoţionale.

A-ţi îndrepta greşeala faţă de cei pe care i-ai rănit pare un lucru normal şi înţelept. Dacă acea persoană ştie că a fost rănită din punct de vedere financiar sau emoţional, cu cât se realizează contactul mai repede, cu atât mai bine. Nu poţi să aştepţi să îţi redobândeşti încrederea dacă eviţi ceea ce trebuie făcut.

Mi-am dat seama că pot folosi cuvintele „oricând poţi” şi „cu excepţia” ca o cale uşoară de a scăpa de datoriile mai dureroase. De altfel (din greşeală,  cu intenţie), am interpretat acest pas ca un îndemn la a restitui banii pe care îi datorez şi a ignora durerile de natură emoţională.

Mi-am mai dat seama că nu mă pot folosi de acest pas pentru a mă descotorosi de vina acţiunilor trecute. Am învăţat în Pasul Cinci că a mărturisi este bine, dar nu oamenilor pe care i-ai rănit în mod direct. Pentru aceşti oameni, acţiunile valorează mai mult decât cuvintele. Vreau să îi las să vadă că mi-am schimbat viaţa prin simplul fapt că mă port cuviincios şi cu responsabilitate.

ÎNDREAPTĂ oricând poţi greşelile pe care le-ai făcut.

10. Am continuat să ţin un inventar personal şi mi-am recunoscut greșelile de îndată ce mi-am dat seama de ele.

Acest pas poate fi folosit în două feluri. În primul rând, ca o oportunitate de evaluare a progresului realizat în ceilalţi paşi – cu precădere inventarul moral. În al doilea rând, poate fi folosit în fiecare zi ca un memento pentru a încerca să îţi ţii caracteristicile negative sub control.

Mi s-a spus să nu privesc niciodată înapoi (mai puţin în cadrul terapiilor de la întâlniri), dar am folosit acest pas pentru a mă uita înapoi şi a vedea care este progresul meu. Încerc să mă încurajez privind în urmă la săptămâna ce a trecut pentru a vedea unde mă situez. Am înfruntat urgenţele cu calm? M-am comportat ca şi cum aş fi fost arbitrul universului? Dacă văd că m-am comportat rău într-un anumit context, atunci încerc să învăţ ceva din acea experienţă şi „să mă descurc mai bine data viitoare”.

EXAMINEAZĂ-ŢI cu atenţie şi în mod constant personalitatea şi greşelile.

11. Am căutat ca prin rugăciune şi meditaţie să îmi îmbunătățesc contactul conştient cu Dumnezeu (aşa cum Îl înţelege fiecare dintre noi), rugându-mă să îmi arate voia Lui pentru mine şi să îmi dea putere să o împlinesc.

Acest pas NU se referă la cine sau ce este Dumnezeul tău. Dacă ai acceptat Pasul Trei, atunci ai formată o idee despre acest „ceva” care te ajută în vindecare. Aşadar, acest pas nu este deloc complicat, doar cuvintele îl fac să pară complicat. Ţi se reaminteşte doar că trebuie să rămâi în permanentă legătură cu trăirile tale interioare, zi de zi, şi să te încrezi în instinctele tale sincere.

Cuvintele „rugăciune” şi „meditaţie” m-au dezarmat din prima. Înţelegeam meditaţia pentru că ştiam că pot învăţa tehnica acesteia din cărţi, dar rugăciunea mă ducea cu gândul la religie şi acest lucru era mult mai dificil pentru mine. Aşa că, am scăpat din vedere scopul acestui pas.

Am descoperit faptul că în perioadele de pace şi relaxare, eram conectat la părţile bune ale caracterului meu. Uneori, în mod inconştient, mă gândeam ce pot face pentru a-i ajuta pe cei din jurul meu. De unde veneau toate aceste gânduri? Nu am nici cea mai vagă idee, dar cu siguranţă îmi plac. Cred că fac progrese la acest pas.

GÂNDEŞTE-TE la tine ca fiind parte a societăţii ca întreg
şi cum poţi să fii mai tolerant, sincer şi smerit.

12. După ce am depus efort în a pune în practică aceste pricipii în toate aspectele vieţii mele, am încercat să transmit acest mesaj mai departe şi altor jucători compulsivi.

Niciodată nu este prea devreme în program să îţi doreşti să împărtăşeşti cu alţii minunata experianţă a eliberării, dar nu te lăsa dus de val şi nu încerca să converteşti şi alţi dependenţi.

După tot ce am primit fiind parte a acestei comunități, cea mai mare plăcere a mea este să dau înapoi arătând că am învăţat ceva din acest program. Nu spun doar că nu mai joc, dar şi că învăţ în fiecare zi cum să trăiesc conştiincios şi eficient.

AJUTĂ-I pe alţii prin exemplul personal să vadă că şi ei se pot bucura de pace sufletească.